Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Turgheniev: "Părinți și copii"

Am citit "Părinți și copii" a lui Turgheniev cu pasiune; o dată pentru că sunt copil și încă o dată pentru că sunt părinte. Așadar, am privit și printre gene și prin ochelari conflictul, dar mai ales diferența de mentalitate dintre generații. M-am gândit inițial că despre asta va fi vorba în cele 251 de pagini, dar parcurgând cartea, am văzut că este o poveste de viață. 
Personajul central este Evgheni Vasilievici Bazarov un tânar medic, fiu de țăran, care nu-și găsește locul în societatea rusă a secolului al XIX-lea. El critică vehement aristocrația vremii, acuzând-o de superficialitate, și defăimează întreaga moștenire culturală primită de la înaintași, motiv pentru care va stârni revolta celor mai în vârstă decât el. Bazarov este, prin urmare, un nihilist, așa cum lui însuși îi place să se caracterizeze. Aceste principii de viață, însă, îl vor împiedica să guste fericirea și dragostea, pe care le vede ca pe un fruct interzis celor cu  pretenții înalte.

Slăbiciunea mea pentru literatura rusă este deja cunoscută. Îmi plac realismul și pasiunea autorilor ruși, valabile și în cazul lui Turgheniev. Remarc, de asemenea, patriotismul lor și dragostea pentru natură, atât de frumos redate în operele deja consacrate.

Am cules și câteva citate:

"Timpul, e lucru știut, zboară uneori ca pasărea, alteori se târăște ca viermele; dar omul se simte bine atunci când nu ia în seamă trecerea lui".

"Apariția bădărăniei e deseori folositoare în viață, căci ea slăbește strunele prea încordate, potolește îngâmfarea, dar și uitarea de sine, amintindu-le că, de fapt, sunt rude apropiate".

"Dacă ai știi prea multe, ai să îmbătrânești prea devreme".

"Viața unui om atârnă de un fir de păr, o prăpastie fără fund i se poate căsca la picioare în orice clipă, iar el își mai născocește și singur tot soiul de neplăceri, își otrăvește existența".

"Mai cuminte e să spargi pietre decât să-i permiți unei femei să pună stăpânire chiar și pe vârful unui deget de-al tău".

"Pe om, cât l-ai ponegri, fii sigur că merită în fond de douăzeci de ori mai mult".

"Omul e în stare să renunțe la toate, să se lepede de orice prejudecăți, dar sa recunoască bunăoară, că un frate de-al său, care fură batiste, e un hoț, asta este peste puterile lui".

"Feciorul e ca așchia desprinsă de trunchi. Mai bine zis, e ca șoimul: când vrea, zboară, când vrea, se întoarce iarăși.. Pe când noi suntem ca două ciuperci pe-o scorbură, stăm alături și nu ne mai urnim din loc. Numai eu o să rămân aceeași mereu pentru tine, ca și tu pentru mine".
 
"Oricât de pătimașă, oricât de păcătoasă, oricât de zbuciumată ar fi inima ascunsă în  mormânt, florile ce cresc pe el ne privesc senine, cu ochii lor nevinovați, amintindu-ne nu numai de liniștea veșnică, de tihna măreață a naturii nepăsătoare, ci și de veșnica împăcare și de viața fără de sfârșit".

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Parca ai citit alta carte fata de ce am citit eu. Ma bucur ca ti-a placut. Probabil si pentru ca tu esti fascinata de literatura rusa, iar eu o cam urasc. Ma chinui de o luna cu Maestrul si Margareta si nici acum nu am reusit sa o termin.
Raluca Nicula a spus…
Fata de ce am mai citit de pe la rusi, cartea asta nu m-a impresionat in mod special. Ce m-a tinut in priza a fost insa scriitura, pentru ca intamplarile au fost de cele mai multe ori banale. Dar, per total, e un castig, nu o pierdere de timp :) Merci pentru carte, inca o data! Le voi parcurge pe toate cele daruite de tine si voi scrie impresii aici, asa ca te mai astept! ;)
Aimée a spus…
Aveti timp si pentru citit, buna treaba! Eu ma bucur ca mai dai si pe aici! :)
Raluca Nicula a spus…
Crengu, timp de savurat carti nu prea mai e, din pacate. Ma bucur ca ai fost pe faza si ai venit imediat ce am postat in locul meu virtual preferat :) (ce rime fac!)

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când