D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Își adună păturica spre subsuori și o netezește mângâind-o cu mânuța ei delicată. Textila de un metru se ridică ba prea sus, lăsându-i degețelele de la picioare goale, ba într-o parte, dezvelindu-l pe Mickey.
Articole asemănătoare:
Unde-s ochelarii?
Discuție cu fata mea
Mami, te iubesc de nu te vezi!
Mama de la Forțele Speciale
- Mami, cum să fac? mă întreabă în timp ce trage iar de colțul păturicii ca să o învelească și pe Minnie până la gât.
Fata mea, mămica grijulie a plușurilor, nu se lasă învinsă. Cu gurița ei căscată, ce denotă o concentrare ce-i implică și trupul, nu numai mintea, o ia pe Minnie din dreapta ei, o așează pe o pernuță proptită pe piciorușele goale și începe să o legene așa cum o legănam eu pe ea când era un pămătuf cu ochi pătrunzători și mânuțe zbuciumate.
Minnie stă liniștită la locul ei, bucurându-se de mișcarea calmă de sub ea. Mickey își primește și el porția generoasă de pătură, care acum e arhisuficientă pentru el și mămica lui.
- Gata, mami, am reușit, zise fata mea, mama plușurilor, cu entuziasm. Nani, nani, copiilor, le șopteste ea dulce, printre dințisorii albi, de lapte.
- Nani bun tuturor! Somnul de prânz ne face mari și isteți!, le spun și eu șoptit! Eu, bunica plușurilor.
Pentru a fi pe placul vostru cât mai mult, am introdus un sondaj în acest blog, în dreapta, sus! Vă rog să răspundeți ce v-ați dori să citiți aici și mă voi conforma!
Articole asemănătoare:
Unde-s ochelarii?
Discuție cu fata mea
Mami, te iubesc de nu te vezi!
Mama de la Forțele Speciale
- Mami, cum să fac? mă întreabă în timp ce trage iar de colțul păturicii ca să o învelească și pe Minnie până la gât.
Fata mea, mămica grijulie a plușurilor, nu se lasă învinsă. Cu gurița ei căscată, ce denotă o concentrare ce-i implică și trupul, nu numai mintea, o ia pe Minnie din dreapta ei, o așează pe o pernuță proptită pe piciorușele goale și începe să o legene așa cum o legănam eu pe ea când era un pămătuf cu ochi pătrunzători și mânuțe zbuciumate.
Minnie stă liniștită la locul ei, bucurându-se de mișcarea calmă de sub ea. Mickey își primește și el porția generoasă de pătură, care acum e arhisuficientă pentru el și mămica lui.
- Gata, mami, am reușit, zise fata mea, mama plușurilor, cu entuziasm. Nani, nani, copiilor, le șopteste ea dulce, printre dințisorii albi, de lapte.
- Nani bun tuturor! Somnul de prânz ne face mari și isteți!, le spun și eu șoptit! Eu, bunica plușurilor.
Pentru a fi pe placul vostru cât mai mult, am introdus un sondaj în acest blog, în dreapta, sus! Vă rog să răspundeți ce v-ați dori să citiți aici și mă voi conforma!
Comentarii
Ai ajuns si tu la vorba mea, sa-ntrebi cititorii ce doresc! I-am intrebat si eu, dar doar 2 si-au exprimat opinia la comentarii, asa ca timp sa am, ca de scris mai am ce.
Te pup, bunica plusurilor!
Acum, sincera sa fiu, statisticile blogului imi spun ca am ceva vizitatori, doar ca blogspotul e cam dificil la interactiuni.
Te pup si eu, Crengu! Succes!
Spor sa ai, timp si inspiratie!