Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!


 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru și să vibreze. 


 Cavalerii mesei oltenești sunt patru: coana mare, Costică, Rodica și Adelin. Olteni. Și cu asta am spus tot. Inimoși, sprințari, cu un simț al umorului mai mare decât Catedrala Neamului (ca s-o parafrazez pe Zăpă). Cele 23 de texte (schițe, povestiri) îi prezintă pe cei patru în ipostaze amuzante, inedite: la psiholog, cu porcii în gară, la un spectacol de 8 Martie,  la deschiderea unui ștrand modern, executat din fonduri europene, în vizită la fini, la votare, făcând chermeze în care, în loc să taie țapul, au tăiat capra... Dar nu numai situațiile storc râsete cu lacrimi, ci, mai ales, scriitura dezinvoltă, ironică și, pe alocuri mai pișcăcioasă decât zaibărul. 

La refrenul Ce seară minunată/ Mai spune-mi iubito o dată/ Mai spune-mi că ești frumoasă/ Și că-mi vei fi mireasă începu sala să scoată un vuiet de parcă coborâseră îngerii pe pământ. Erau transfigurate toate. De atâta emoție, se puseră toate pe închinat și o ținură așa f`o câteva minute bune, apoi rămaseră stană de piatră, cu ochii bulbucați și gura deschisă ca la împărtășanie. După ultima melodie, de intense trăiri, Leana lu' Miuță se făcu lac de sudoare, dădu ochii peste cap și se prăvăli peste coana mare. Coana mare, de sperietură, căzu între scaune.
- Nah, drăcie! Cum scoatem baba dintre rânduri?
Lăsai și rușine și tot și strigai după finu`, că Leana, o știi și dumneata, trece prin inelu` de la butoiul de murături la cât e de subțirică. (pag. 89)
Dacă în prima carte am remarcat îndeosebi nostalgia după originile oltenești ale autoarei, materializată în povestiri de o frumusețe și o candoare ieșite din comun, de data aceasta umorul este cuvântul de ordine. Un umor dulce, satiric, autoironic de care devii dependent încă de la primele cuvinte. 

Zăpă este cadoul lui Amza Pellea pentru noi. Este dovada vie că umorul pur oltenesc nu a dispărut. Nea Mărin și-a pus fustă și mărgele și s-a transformat în coana mare. Vechiul Sucă e noul Adelin, care face ca ambulanța spre disperarea vecinilor. Cred că Zăpă și-a descoperit prin cea de-a doua carte publicată o dublă menire: de a duce mai departe comedia românească de calitate  și de a contribui, așa cum poate mai bine, la perpetuarea tradițiilor și frumuseților rurale oltenești.

După ce am parcurs Cavalerii mesei oltenești, am aceeași senzație pe care am avut-o după „Secret”, și anume să pun cartea la îndemână, să n-o afund în bibliotecă, pentru că știu eu sigur că voi mai simți nevoia cât de curând s-o răsfoiesc.

Comentarii

zapa a spus…
Te iubesc! Si cu asta, am spus totul.
Aimée a spus…
stiu ce spui, mi s-a intamplat si mie! bine ca ai fost tu la lansare, pot sa consider ca am fost si eu prezenta, prin tine! :D

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când